Timişoara 2018: Marea Unire a Vinurilor (II)


Timp de trei zile, începând de vineri, 30 martie  şi până duminică seara, 1 aprilie, Timişoara a fost (din nou) „Capitala vinului”, la Salonul Internaţional de vinuri „VINVEST 2018”,  aflat la cea dea XV-a ediţie şi desfăşurat în acest an sub motto-ul „Identitatea vinului românesc”.



Salonul Internațional de Vinuri din Timișoara VINVEST ediția a XV-a a fost, ca de obicei, un eveniment de excepţie la care au contribuit peste 100 de parteneri și colaboratori, co-organizatori fiind Asociația Degustătorilor Autorizați din România, Camera de Comerț Industrie și Agricultură Timișoara, Asociația de Cultură și Promovarea Vinului VINVEST. Ca de obicei, expozanţi de elită s-au alăturat acestui eveniment remarcabil: Producători de vin: Casa de Vinuri Cotnari, Cotnari, Comuna Prundeni, Clos de Colombes, Crama Aramic, Crama Ceptura / Crama Purcari, Crama Dealul Dorului, Crama Dobra, Crama Gabai, Crama Hermeziu, Crama Ratesti, Crama Thesaurus, Cramele Cricova, Domeniile Anastasia, Domeniile Sâmbureşti, Domeniile Sera, Domeniile Urlati, Domeniul Bogdan, Domeniul Kelaru, Jidvei, Pivnitele Teo, Podgoria Silvania, Via Viticola Sarica Niculitel, Vincon Romania, 1000 de chipuri. Importatori  / Distribuitori de vin: Nectarul Viilor, Barza Albă / Produse Moldoveneşti – vinuri Republica Moldova, Rifco Trading, Tomai – Vinuri Nobile Distribution. Servicii conexe: Corimpex – produse biotehnologice pentru enologie si echipamente, Enorom – tehnologie pentru vinificatie si viticultura, Grafoprint – imprimare flexografica si formularistica, Loredo – utilaje pentru vinificatie, Rona Glass – producator pahare, Tinkoff – importator si distribuitor de ambalaj ecologic din hartie si carton, Valdo Invest – echipamente pentru tehnologii de vinificatie, Bevitech – echipamente si tehnologii pentru vinificatie si băuturi. Lesne de contestat, de la văile Moldovei sau Munteniei, până la dealurile Olteniei ori la țărmurile Dobrogei, prin Valea Târnavelor, Crişana sau Banat, viticultura și toate regiunile sale au fost bine reprezentate aici, la secular-europeana Timişoara transformată, timp de trei zile, în veritabilă capitală a vinurilor reprezentative din toate provinciile istorice.



Implicit, nici cronicarilor de specialitate nu lea fost prea-uşor să ab…soarbă şi să redea cititorilor înmiresmatele impresii alb-rozalii au negre, într-o ordine mai degrabă brownian-etilică, dar, vorba ceea: dacă nu noi, atunci când, şi dacă nu acum, atunci unde ?!??  Să continuăm, aşadar, periplul nostru oeno-viticol insistând acum, în sărbătoresc an centenar, pe Identitatea şi istoricul spumos al vinului românesc.





Identitatea vinului românesc

Date istorice importante

  • 8000 î.Hr.: Cu aproximativ 8000 de ani î.Hr., a fost semnalată prezența viței sălbatice (Vitis vinifera subspecia sylvestris, strămoșul comun al soiurilor de astăzi), ca liană în pădurile din regiunea pontică, în Armenia și în zona cuprinsă între Caucaz și Marea Caspică, în Europa, Asia Centrală și în întregul bazin mediteranean. Au fost descoperite semințe și alte urme de viță sălbatică în țări europene precum: Grecia, Italia, Franța, Spania, România, Elveția sau Germania, precum și în India, Liban, Egipt, Israel.    • 7000-6000 î.Hr.: Apariţia viței de vie în Caucaz și Mesopotamia, China. Cele mai vechi dovezi privind vinul de struguri și vinificație, datând din anii 6000 -5800 î.Hr., au fost găsite pe teritoriul Georgiei moderne, dar cea mai veche producție de vin din altă parte a fost relativ mai târziu, probabil în Caucazul de Sud (care cuprinde Armenia, Georgia și Azerbaidjan) sau regiunea Asia de Vest între Turcia de Est și nord-vestul Iranului. Intrarea în peștera Areni-1 din sudul Armeniei, în apropierea orașului Areni. Peștera Areni-1 din sudul Armeniei este locația celei mai vechi vinării cunoscute din lume și are peste 6100 de ani. Totuşi, cele mai vechi dovezi ale unei băuturi fermentate pe bază de struguri s-au găsit în China (circa 7000 î.Hr.),   Georgia din 6000 î.Hr. și Sicilia, pe la 4000 î.H.
  • 3000 îHr.: Vița este cultivată în Egipt și în Fenicia. Un prim parcurs de răspândire a viței-de-vie s-a realizat, prin intermediul migrațiilor popoarelor antice, asiatice și mediteraneene, dinspre zonele caucaziene, mai întâi către Mesopotamia, Anatolia, Siria, Liban, Israel, Iordania, Egipt, Arabia, Iran, Afganistan, Cașmir, India și China, sau către Turcia, Cipru, Creta, Grecia, Italia de Sud, Corsica, Marsilia și, de aici, către Europa de Nord (Elveția, Germania) și către Peninsula Iberică (Spania, Portugalia), respectiv dinspre Caucaz, către partea nordică a Mării Negre, Crimeea, România, Ungaria, Germania și Elveția.
    Istoria viței și a vinului este atât de veche încât se confundă, în bună măsură, cu istoria omenirii. Vița și vinul au fost o parte importantă a societăților, asociate intim cu economiile și culturile lor. Vinul, sinonim cu celebrarea, beția, convivialitatea, este prezent astăzi în majoritatea țărilor lumii. Existența sa multimilenară, inclusiv în ţara noastră, este, aşadar, rezultatul unei istorii lungi și pline de evenimente, istoria viticulturii şi a vinului pe aceste meleaguri fiind pe cât de pitorescă, pe-atât de utilă cercetătorilor şi producătorilor de profil. Este cert că vinul   reprezintă un produs natural al unui terroir anume, rezultat din beneficiile unui mediu fizic valorificat  și prin puterea metodelor considerate „ancestrale”, o alianță providențială a darurilor naturale și umane.
    România este una din marile ţări viticole ale lumii. Ea deţine   aproape 300. 000 ha vie, amplasate în 8 mari zone vitivinicole, cu cca 40 de podgorii renumite, plantaţiile pentru struguri de vin ocupând peste  80 %. Astfel,  în 2017  producția de vin a României a crescut cu 64% comparativ cu 2016, de la 3,3 până la 5,3 milioane hectolitri, ceea ce o plasează pe locul 13 în topul celor mai mari producători mondiali de vin. În 2017 o creștere procentuală mai mare decât cea a României a fost înregistrată doar în Brazilia. „După două recolte slabe, România a revenit la un nivel ridicat de producție”,  precizează  OIV. Pe de altă parte, primele parcursuri  de răspândire transcontinentală a viței-de-vie de acum cîteva milenii au continuat practic fără încetare, în cele mai variate forme, atît în antichitate, cât şi în Evul Mediu, migrația soiurilor autohtone de viță-de-vie între Principatele Române concurând definitoriu la  configurarea personalităţii, a identităţii vinului românesc.  Mai mult decât atât, nu puţine soiuri indigene  au ajuns şi pe la megieşii noştri din toate punctele cardinale, dar şi de la ei la noi, chiar (de) la populaţii teoretic  nu foarte iubitoare de vinaţuri. De pildă, în Dobrogea otomană se cultiva: Afuz Ali, Ceauș alb şi roz, Razachie albă sau roșie, Sultanină etc. În Transilvania ori în Banat erau apreciate şi soiuri aduse din Ungaria precum: Furmint, Hárslevelű, Bakator, Ezerjo, care s-au răspândit ulterior şi în Moldova și în Muntenia. Tot aici s-au iţit şi soiuri din fosta Iugoslavie: Slankamenka, cu sinonimul românesc Majarcă albă și soiul Creață de Banat, dar și soiuri din Bulgaria, precum: Pamid, cunoscut sub numele de Roșioară, Dimiat, Mavrud, Gâmza etc. O premisă definitorie a Identităţii  vinului românesc  este indisolubil legată de soiurile de la baza producerii acestuia, conjugate divers în sortimentele şi proporţiile  specifice fiecărei podgorii.  Concret,  din variatul nostru sortiment viticol  fac parte şi mai multe soiuri autohtone de mare valoare, menţinute şi după invazia filoxerei, precum şi importante  soiuri străine, cu veleităţi oenologice bineştiute. Din prima categorie enumerăm următoarele soiuri de struguri: pentru vinuri albe: Grasa de Cotnari, Feteasca albă, Feteasca regală, Galbena de Odobeşti; pentru vinuri roşii: Băbeasca neagră, Feteasca neagră; pentru vinuri aromate: Tămâioasa românească, Busuioaca de Bohotin, în timp ce din gamasoiurilor străine amintim: pentru vinuri albe: Riesling Italian, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Aligote; pentru vinuri roşii: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Burgund mare; pentru vinuri aromate: Muscat Ottonel. Este de prisos să amintim că, aşa cum era şi firesc, toate acestea s-au regăsit şi s-au bucurat de unanime aprecieri din partea specialiştilor sau a numerosului public la Salonul Internațional de Vinuri din Timișoara VINVEST ediția a XV-a, dovadă peremptorie a faptului că originalitatea şi  calitatea, y compris identitatea vinurilor româneşti se află pe mâini bune.Emil Stanciu

Emil Stanciu